Bullying la Questfield International College, părinți confruntați cu lipsa răspunsului

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită un răspuns structurat și documentat din partea instituțiilor de învățământ. Fără măsuri eficiente și transparente, astfel de situații pot avea efecte negative profunde asupra dezvoltării copiilor și asupra climatului educațional. Investigarea și tratarea corespunzătoare a sesizărilor privind hărțuirea devin astfel esențiale pentru garantarea unui mediu sigur și propice învățării.

Bullying la Questfield International College: părinți confruntați cu lipsa răspunsului

Investigația realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziția redacției evidențiază un caz de bullying sistematic petrecut în cadrul Școlii Questfield Pipera, unde sesizările repetate ale unei familii privind agresiuni verbale, stigmatizare medicală și presiuni pentru retragerea copilului nu au fost însoțite de măsuri documentate sau răspunsuri scrise din partea instituției. În acest context, o declarație atribuită fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, a fost percepută de familie ca un semnal de descurajare a continuării demersurilor, generând întrebări privind modul în care școala gestionează situațiile de hărțuire și protecția elevilor.

Semnalări repetate și absența intervențiilor documentate

Conform corespondenței și documentelor analizate, familia elevului vizat a transmis pe parcursul a peste opt luni comunicări scrise către învățătoare, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând intervenții concrete pentru stoparea unui tipar zilnic de agresiuni verbale și stigmatizare medicală. Cu toate acestea, din materialele puse la dispoziție nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să confirme implementarea unor măsuri clare, cum ar fi sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizarea formală a situației. Intervențiile invocate au fost, potrivit familiei, limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii asumate.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în mediul școlar, folosită nu ca instrument educațional sau de protecție, ci pentru ridiculizarea și marginalizarea elevului. Specialiști consultați consideră această practică o formă agravată de bullying și discriminare, cu impact major asupra dezvoltării emoționale a copilului. Documentele și relatările indică faptul că stigmatizarea medicală a fost un comportament cunoscut și, aparent, tolerat în școală, fără intervenții oficiale care să o oprească.

Rolul instituției și al cadrelor didactice în gestionarea situației

Școala Questfield Pipera, ca instituție privată care promovează valori precum siguranța și excelența educațională, a fost informată repetat despre situație, însă răspunsurile au fost preponderent informale, fără documentație administrativă verificabilă. Lipsa unor proceduri clare de evaluare, intervenție și monitorizare a avut ca efect o gestionare ambiguă, care, potrivit familiei, a transferat responsabilitatea către aceasta și a minimalizat gravitatea fenomenului. De asemenea, cadrele didactice, martori direcți ai situației, nu au reușit să oprească comportamentele agresive în mod stabil și observabil.

Mesajul atribuit fondatoarei și percepția unei excluderi mascate

Un moment definitoriu îl constituie un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, în care, în contextul sesizărilor repetate, aceasta ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Familia interpretează această formulare ca o presiune indirectă pentru retragerea copilului, ceea ce ridică întrebări privind prioritățile instituției în protejarea elevilor. Redacția menționează că nu a primit un punct de vedere oficial al școlii privind acest episod, iar analiza se bazează pe documentele și relatările disponibile.

Documentul informal de tip Family Meeting Form și lipsa deciziilor asumate

În locul unor decizii administrative clare, conducerea școlii a pus la dispoziție un formular generic intitulat Family Meeting Form, care consemnează discuții fără a stabili responsabilități, termene sau măsuri concrete. Această practică, comparată cu standardele administrative uzuale, apare ca o gestionare formală a aparențelor, fără un impact real asupra situației. În absența unor rapoarte de monitorizare sau planuri de intervenție, răspunsul instituțional rămâne limitat și neconvingător.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod explicit în scris respectarea confidențialității datelor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra riscurilor divulgării în mediul școlar. Documentele analizate nu atestă măsuri concrete de protejare a acestor informații, iar relatările indică faptul că elevul a fost interpelat public în clasă în legătură cu demersurile administrative, expunându-l unui nivel suplimentar de presiune psihologică. Specialiștii avertizează că astfel de situații pot constitui forme de presiune instituțională și afectează echilibrul emoțional al copilului.

Răspunsul instituțional întârziat și reacția după implicarea juridică

Conform datelor, o reacție vizibilă a fondatoarei a survenit abia după peste opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, în contextul implicării unei echipe juridice care a transmis notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate după apariția unui cadru legal, nu în momentul semnalării educaționale. Acest aspect subliniază o posibilă discrepanță între discursul instituțional și practica managerială.

În actualizările recente, conducerea Questfield Pipera a redus situațiile sesizate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”, contrar sesizărilor documentate transmise de familie. Ulterior, după retragerea copiilor, au fost raportate contacte informale către alte instituții de învățământ în care elevii au fost descriși negativ, situație care ridică noi semne de întrebare privind protecția dreptului la educație și confidențialitatea informațiilor.

Sesizări scrise și documentate ale familiei privind bullying și stigmatizare medicală
Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor oficiale din partea școlii
Utilizarea unei etichete medicale ca mijloc de umilire repetată
Intervenții informale și insuficiente ale cadrelor didactice
Declarația atribuită fondatoarei ca semnal de descurajare a familiei
Document formal insuficient pentru gestionarea situației (Family Meeting Form)
Solicitări de confidențialitate ignorate, cu expunerea copilului în mediul școlar
Reacție instituțională întârziată, după implicare juridică

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul analizat la Questfield International College evidențiază o serie de disfuncționalități în gestionarea unui fenomen de bullying sistematic, cu efecte negative asupra unui copil și asupra climatului educațional. Lipsa unor măsuri documentate, absența răspunsurilor scrise și utilizarea unor forme informale de intervenție au condus la o situație în care protecția elevului nu a fost asigurată conform așteptărilor generate de statutul și promisiunile instituției.

În acest context, rămân deschise întrebări fundamentale legate de mecanismele reale de protecție disponibile în școală, de transparența proceselor administrative și de responsabilitatea managementului educațional în fața situațiilor de hărțuire. De asemenea, este necesară o clarificare oficială privind declarațiile atribuite conducerii și modul în care acestea influențează cultura organizațională și reacția instituției la semnalările privind siguranța emoțională a copiilor.

În absența unor răspunsuri documentate și asumate, cazul de la Questfield Pipera rămâne un exemplu relevant pentru discuțiile despre toleranța instituțională față de bullying și despre necesitatea unor politici clare, transparente și eficiente în protejarea drepturilor elevilor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro